SĂRBĂTORI PASCALE BINECUVÂNTATE!

SĂRBĂTORI PASCALE  BINECUVÂNTATE!

DRAGI PRIETENI!

ÎNVIEREA SFÂNTĂ  coboară în sufletele noastre, s-o primim cu drag și s-o lăsăm întru a lucra spre înseninarea  gândurilor și însorirea faptelor.

Să ne plecăm trupul în genunchi în fața lui Iisus Hristos întru a-l smeri, a-l întoarce din rătăcirile, cu sau fără vrerea noastră, pe calea credinței curate, lăsate pe acest Pământ ca mântuire, ca izbăvire de greșeli, pentru a atinge prosperarea desăvârșită, redându-i sufletului împăcarea, fericirea și dreptul reîntoarcerii la rădăcini, curat și luminat, pre cum a fost zămislit de Cer.

PACE, LUMINĂ ȘI CREDINȚĂ!

Vă îmbrățișez cu drag,

Maria BOTNARU,  15 aprilie 2017

Sursa imaginii: google.md

Publicat în FELICITĂRI ŞI OCAZII | 30 comentarii

Versuri noi: Dintotdeauna așteptați

Dintotdeauna așteptați

Să nu vă schimbați, când plecați în lume,

voi, vlăstari fragili, voi, copii cuminți,

unde v-ați afla să țineți un nume

nepătat, curat, primit din părinți.

 

Să nu vă încredeți în bunul străin,

ce ramul dezbină de creanga de țară,

iar pragul de-acasă vă fie-un senin

de suflet, când dorul va fi o povară.

 

Să nu vi se pară pelinul dulceag,

pe care-l gustați în lumea de-afară,

pelinul de-acasă-i o iarbă de leac,

ce vindecă-alină dorul de țară.

 

Nu credeți, că este copac mai frumos,

ca nucul ce ține în brațe  o poartă

și nici nu există alt chip luminos

ca mama, ca tata ce grija v-o poartă…

 

O, rai efemer, pe-aripi de cocori,

copiii momești cu  bruma de bani,

din viață le faci un vis cu comori

și spulberi speranță pe restul de ani…

 

Chiar dacă ajungeți la „sacul cu bani”,

Momeala străină dă-n voi rădăcină,

La ramul matern reveniți peste ani,

Cea mai de nădejde e sfânta tulpină…

 

Acasă… divină,  din nou Învierea coboară,

ci noi hămesiți de lumină, suflarea o vom reînvia,

cu drob, cozonac, ouă roșii și c-o primăvară,

la masa pascală, cu golul de voi,  ne vom resemna.

 

Acasă…  grăbit, miezul nopții colindă prin flori,

O lună-împlinită-i străjerul de pace, lumină…

Acolo…  un vis vă frământă cu glas de viori…?

O vatră  v-așteaptă, săracă…,

                                dar unica-n lume,

                                             ce nu vi-i străină…

12 aprilie 2017    Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Versuri noi: F L O R I I L E

F L O R I I L E  

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Luminoase și curate, lin, Floriile coboară!

Narciselor – parfum, lalelelor dau pară,

Sălciilor verzi plete despletesc

Și cu galben palid mugurii tivesc.

 

Galben lustruiesc și în păpădie,

Umbreluțe mici, vântul să le-adie,

În pestriț covor  învelită-i  lunca,

Buburuza-nvață, să-și înceapă duca.

 

Ca un semn că-i miez de primăvară,

Cu parfum – deliciu, fin, aromă rară,

Pe ciorchini de floare albă, violetă,

 Fierb în liliac aroma perfectă.

 

Și pădurii țes port sărbătoresc,

Auriu, din raze, brâul îi gătesc,

C’-ornament floral ia-mpodobesc,

În catrință-aleasă poale-i încălzesc…

 

Dichisind perechi, pe poteci îi cheamă

Și în calea lor sărutări destramă,

Pentru fete leagă cununi de flori vii,

Flăcăilor, buchete, prind la pălării.

 

Vor umple pădurea cu a lor veselie

Și-or ascunde taine-n pod la pălărie,

Le vor da și-n vise sclipiri de Florii,

Le-or porni în gânduri nunți și cumetrii…

 

Joacă-agită pulberi, rafinat lucrate,

Iscusit  îmbină miresme-arogante,

Darnic le răsfiră pe sălcii rodite,

Să ne-aducă-n case Florii însorite:

Credință, Iubire, suflet să-împlinească,

Sănătate nouă, trupul să-înflorească!

  8 aprilie 2017   Maria Botnaru

Sursa imagini – internet

Publicat în ȘTIREA ZILEI, FELICITĂRI ŞI OCAZII, POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Versuri noi: R E V E N I R E

R E V E N I R E

Când am plecat de-acasă luai pădurii dorul,

Să nu uite-a mă-ntoarce, la rădăcini, piciorul,

Când primăveri, în oase, frământă dorul-spin,

Prind glas, în miez de vis,  pădurile ce vin…

 

Nu voi uita vreodată,  prier cum o înnoiește,

Țesând în pâlcuri floarea pe iarba ce sporește,

Trezind cu mii de glasuri un răsărit de soare

Și-n ploi cuminți, cu tunet, sfințind a ei cărare…

 

De  n-ai văzut stejarii în ghindă cum pornesc

Șî  n-ai simțit sub talpă cum rădăcini foiesc,

De n-ai plecat urechea, s-auzi cum glăsuiesc

Vii foșnete ce-n coaja-i lăstarii  plămădesc,

Degeaba-ți zici român!

 

Degeaba mai trăiești, de nu iubești pădurea

Și te împarți în zece, să pierzi timpul aiurea,

De nu-ți slobozi din griji și sufletul să zboare

Prin luminiș cu iarbă ce-ar prinde cingătoare…

 

Pădurea mi-e prieten, pădurea-i alinare,

Din moși-strămoși a fost și ne va fi salvare,

Un prăpăd va-nghiți lumea, nici nu pot a mă gândi,

Când doar visul va rămâne cu păduri ce vor vui…

 

… când primăvara-i pune pădurii nou veșmânt

Și visele, nebunele, îmi sapă-adânc de gând,

Din orice colț al lumii, ca un cocor vâslind,

Mă-ntorc la rădăcini, să nu uit cine sânt…

De vraja-i captivată,  cad prizonier plăcerii,

 ca un copac,  renasc din clipa revederii.

6 aprilie 2017              Maria Botnaru

Sursă imagine: internet

Publicat în POEZIS | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Versuri noi: Serafic… straiul de prier

Serafic…  straiul de prier

Imensei bucurii a dezrobit  izvorul,

colier de-amintiri rebele-a destrămat…

ca un copil admir în verde sporul

și ochiul n-ar clipi nici saturat…

 

Doar primăvara sufletul îmi răscolește…

cu soare nostalgiile-i topește,

un nor naiv cu versul meu hrănește, 

aripa vântului spre zbor ușor croiește.

 

Și dorului ațâță rugurile  stinse,

deschide viselor cărări nebănuite,

pe nopți, ce-au ars  melancolii extinse,

revarsă zori cu limpezimi neprihănite…

 

Și-n  lutul, ce îl port, strecoară  pace

sub in albit de vremi necontenite,

împacă iarna ce-a-ndrăznit a-mi toarce,

în plete,  cuibul său, de viscole-adormte.

 

Tresaltă nerv…  serafic, prinde ler

și gânduri însorite  mă adună…

când  sufletul  își pune straiul de prier

din primăvara, ce, de floare, e  nebună…

 1 aprilie 2017        Maria Botnaru

Sursă imagine – google.com

Publicat în POEZIS | 6 comentarii

Versuri noi: prietenie…

prietenie

 degetele îmbrățișează 

 inima unui hulub speriat

ce străbate transparența sticlei

alunecări moi înlătură ridurile

săpate de timp pe lemnul maro

 învelesc într-un zâmbet

prietenul de vreme rea și bună

ce și-a repornit ticăitul

ghid  fidel de viață

radiază în ochii mei

goliciunea somnoroasă a odăii

surprinsă de bucuria nestăvilită…

 

 bătrânul prieten

 duce în cârcă

dulce focul unei iubiri

 visele celor trei copilării

 răbdarea  așteptarea

mulcomite de somnul prafului…

 

cum și-ar  scutura

 și omul anii

ar schimba două baterii

și  ar lua-o de la capăt:

tic-tac, tic-tac, tic-tac…

 renovat de un vis

intens

trăind… iubind…  creând…

azi    aici    acum

cu primăvara în suflet 

30 martie 2017   Maria Botnaru

Sursă imagine – internet

Publicat în POEZIS | 8 comentarii

Versuri noi: Dor de soare

Dor de soare

Mă-ngroapă-n pagini ploaia răzvrătită,

o liniște-n odaie plutește din exces,

se scurge-n ochi lumina ca prin sită,

iar cețile se adună  pe verdele lor șes…

 

Chiar dacă ploaia îmi aduce reverie,

are tăcerea ei și-un tainic grai,

din care-mi satur însăilări de poezie,

când mă topește-al clipocirii nai…

 

Cuprins e cerul în dezmăț de apă,

nori gri își leagănă un dans ușor,

cu foșnet, o filă, adâncul, dezgroapă,  

dând liniștii nou puls, moleșitor…

 

Devreme primăvara calea își croiește,

 prin ploi se pleacă întru rugăciune,

pe ramul ud speranțele pornește

în așteptarea verdelui minune.

 

S-a ogoi vreodată  acerbă încântare

de cer senin, de floare, de trilul păsăresc?

… m-ascund în ploaia rece, apăsătoare,

cu picături involte,  ce-n ziduri năvălesc.

 

De m-ar seduce vara cu-o mare aburindă,

iar toamna m-ar ascunde sub măr rotat, domnesc,

de s-ar preface  iarna  că va fi una blândă,

doar primăveri cu soare-mi sunt raiul pământesc!

 

Îmi risipesc privirea în lungul de cărare,

doi plopi îngândurați mâhnirea mi-au cules,

cad rime însetate… evadare… înălțare?

melancolii ploioase prind rotungiri de vers…

 

și noru’-i muritor,

                            când soarele apare în decor…

e primăvară…

                              atâta viață nouă dă în spor! 

 

15  martie 2017          Maria Botnaru

Publicat în POEZIS | 16 comentarii